Ai probleme în relația de cuplu și nu găsești soluții? Simți de parcă ești mai mult singur(ă) sau că partenerul(a) nu te mai sau poate chiar nu mai vrea să te înțeleagă?
Atunci a venit momentul să te întrebi cât de deschis ești cu tine și mai apoi cu persoana de lângă tine.
Poți să stai gol, din punct de vedere fizic, în prezența persoanei pe care o iubești, dar nu poți să stai gol din punct de vedere emoțional. – Neale Donald Walsch
De curând, o cunoștiintă nouă, dezamăgită de direcția în care îi mergea relația, a simțit nevoia să mi se confeseze, cum că nu are mare încredere în iubitul ei.
În astfel de cazuri am învățat să răspund întrebând.
„Voi discutați despre ce vă deranjează? El știe ce așteptări ai tu, iar tu crezi că știi ce așteptări are el?”
Răspunsul ei a fost unul deja auzit, mai exact vorbele fiind:
„Problema nu este că nu discutăm, ci faptul că există o mare discrepanță între ceea ce zice și ceea ce face.”
Recunosc că m-a intrigat puțin răspunsul. Aproape că îmi doream să aflu mai multe.
M-a făcut totodată să mă gândesc la relația mea de cuplu. Oare eu știu ce așteptări are iubita mea?
Ce știu sigur este că discutăm de toate; uneori ca prieteni, alteori ca iubiți, alteori ca și coach. Am ajuns să ne cunoaștem aproape pe de rost; uneori prin explorare, alteori prin partajare. Sexual am ajuns să ne cunoaștem vorbind. Posibil puțin ciudat, dar adevărat, și totodată plăcut. Ea mi-a spus ce îi face plăcere, și eu la rându-mi i-am spus sau arătat chiar, ce îmi place mie. Nu de puține ori ne uităm unul la celălalt, zicând: Dacă toate cuplurile ar povesti și și-ar destăinui unul altuia dorințele și plăcerile, așa cum facem noi, nu ar mai fi atâtea despărțiri de divorțuri.
Și oare totuși de ce ne e frică sau ne ferim să fim goi, din punct de vedere emoțional în preajma persoanelor de lângă noi?
Să fie simplă puditate sau teamă de neînțelegere? Teamă de respingere? Teamă de singurătate?
Oricare ar fi, sunt sigur că o „moștenim” de la scumpa și draga noastră societate. Am auzit noi cândva, ceva, care ne-a băgat în cap ideea cum că nu trebuie să fim nu știu cum, cu nu știu cine, nu știu când. Și ca niște blegi am înghițit ce ni s-a spus fără nici un mâc, doar ca să ne trezim într-o situație când ai vrea să îi transmiți celui de lângă tine ce simți și ce gândești dar ai auzit sau văzut că e mai bine să nu. Înghiți în sec și sper să treacă și să fie bine, sau chiar mai rău, ne așteptam să fim pur și simplu înțeleși. Ce tot atâta pălăvrăgeală și discuții peste discuții.
Apoi auzim de oameni care plâng, care suferă, care se despart, care divorțează.
Sper să nu fie cazul tău, să fi tu cel care are probleme, dar poate cunoști pe cineva și îi trimiți articolul.
Precum ziceam, în astfel de cazuri evit să dau sfaturi, așa că te întreb:
Tu asculți? Tu partajezi ce simți? Tu te expui (cu bune și cu rele)? Tu spui și lași să se vadă ce îți face plăcere? Tu ești prieten, iubit și coach?
Dacă nu, atunci de ce te aștepți ca altcineva să fie?
P.S. Trăiesc cu speranța că se poate mereu mai bine, și încerc zilnic să fac să fie mai bine. Îți sugerez să încerci și tu.
P.P.S Este al doilea articol pe care îl scriu în baza unui citat de la Neale D. Walsch așa că dacă ești interesat de cărțile pe care le citesc acum, poți să le comandazi de aici: Click pentru a comanda