M-am oprit din citit in aceasta dimineata pentru ca am considerat ca acest mesaj trebuie sa ajunga la cat mai multa lumea.
La sfarsitul articolului gasiti si referinta (cartea pe care o parcurg acum si din care am extras citatele).
Posibila sursa de durere:
“Refuzul de a accepta suferinta ca parte naturala a vietii ne poate face sa ne consideram victime eterne si sa dam vina pe altii pentru problemele noastre – reteta garantata pentru o viata nefericita”
“…daca ingadui sentimentelor de lipsa si de ingrihorare sa persiste, exista pericolul ca, lasate necontrolate, sa duca la un fel de retragere in sine. O situatie in care omul nu se concentreaza decat asupra lui insusi. Iar cand se intampla asta, senzatia pierderii ne compleseste si avem impresia ca noi suntem singurii care am trecut prin asa ceva.”
Posibila cauza:
“Pe masura ce a devenit capabila sa limiteze suferinta produsa de conditiile de viata dure, societatea occidentala pare sa-si fi pierdut capacitatea de a suporta suferinta ramasa…
…indivizii trec prin viata cu convingerea ca lumea e, in esenta, un loc placut, ca viata e in mare parte dreapta si ca ei insisi sunt oameni buni, carora merita sa li se intampla lucruri bune; suferinta nu mai e perceputa ca facand parte din natura fundamentala a omului, ci mai degraba ca o anomalie, ca semn ca s-a intamplat ceva foarte grav, ca semn de defectiune intr-un sistem, ca incalcare a dreptului nostru garantat la fericire”
“Daca consideram suferita drept ceva nefiresc, ceva ce n-ar trebui sa simtim niciodata, nu mai e mult pana la concluzia ca trebuie sa cautam un vinovat pentru suferinta noastra”
Posibila solutie:
„Daca sunt nefericit inseamna ca sunt victima cuiva sau a ceva – idee, din pacate, larg raspandita in Occident. Cel care ne victimizeaza poate fi statul, sistemul de invatamant, parintii abuzivi, o familie desfunctionala, sexul opus sau partenerul de viata indiferent. Sau se poate sa ne orientam vina spre interior: e ceva in neregula cu mine, sunt victima unei boli, poate a unor gene defecte. Dar riscul concentrarii continue pe gasirea unui vinovat si pe mentinerea unui statut de victima reprezinta perpetuarea situatiei – care face sa persiste senzatia de furie, frustrare si resentiment
Fireste, dorinta de a ne elibera de suferinta este scopul indreptatit al fiecarui om. Este corolarul dorintei noastre de a fi fericiti. Este deci absout corect sa cautam cauzele nefericirii si sa facem tot ce putem ca sa ne diminuam problemele, sa cauta solutii pe toate planurile – global, societal, familial si individual. Dar, atata timp cat devem suferinta ca pe o stare nenaturala, ca pe o condiitie anormala de care ne temem, pe care o evitam si o respingem, nu-i vom smulge din radacina cauzele si nu vom avea o viata fericita:
Arta fericirii, Manual de viata – Sanctitatea Sa Dalai Lama, Howard C. Cutler
O viata mai linistita, prin acceptare, iti doresc.