Timp citire: 4-5 min
Salut,
Astazi rasfoiam prin materialele adunate si scrise in ultimii 2 ani.
Cautam memorii, in care mentionam despre modul in care am resimtit eu lipsa leadershipului si a comunicarii in echipele cu care am lucrat.
Asta pentru ca lucrez in momentul de fata la un proiect ce presupune implementarea unor programe de leadership si coaching in companii de IT.
Articolul l-am scris in 2 Octombrie 2016.
Te rog sa imi spui ce parere ai.
De aproximativ 2 ani de zile de cand lucrez in Paris, am avut ocazia sa colaborez cu multiple echipe tehnice si clienti cu profil diferit. De la companii de servicii care dezvoltau platforme pentru institutii publice, companii mari care isi dezvoltau propriile platforme si produse precum si startupuri.
La nivel tehnic lucrurile nu au fost extraordinar de diferite; in schimb la nivel de organizare si comunicare situatia e alta.
Un aspect foarte vizibil si prezent in fiecare echipa a fost reprezentat de comunicarea in echipa si colaborarea intre membrii.
Poate ca e doar parerea mea, dar in ziua de astazi in care suntem inconjurati de N materiale si videouri despre comunicare, leadership, organizarea unei echipe, management, eu personal am avut impresia ca aspectele acestea pot fi identificate si rezolvate relativ usor. Si totusi nu e asa.
Mult timp am fost oarecum bulversat de faptul ca incepusem sa aloc mai mult timp dezvoltarii de soft skills in detrimentul celor tehnice. Veneam cu un background de developer si in jurul meu majoritatea discutau doar despre tehnologii si limbaje noi de programare. Aveam impresia ca raman in spate.
Si totusi de fiecare data cand am inceput un contract nou, unele dintre primele aspecte carora le-am dat atentie a fost comunicarea cu echipa. Vroiam sa aflu cine sunt, ce le place, ce le displace, ce ii motiveaza si sa inteleg cum anume putem colabora mai usor. Nu e usor sa vii din exterior si sa integrezi rapid intr-o echipa. Si totusi nu am avut niciodata probleme cu aspectul acesta. In scurt timp eram inglobat si acceptat in sanul echipelor, aspect care ulterior imi permitea sa preiau initiative sau sa lansez idei fara a mai fi privit ca un simplu consultant.
Nu pot spune ca focusul meu a fost de a-mi face noi prieteni, pentru ca au fost situatii cand in ciuda relatiei de colegialitate a trebuit, in calitate de consultant sa propun solutii mai putin confortabile pentru unii membrii ai echipei, care ii scoteau din zona lor de confort sau le combatea modul traditional de a opera.
Ultimul contract pe care l-am avut a fost insa cel mai greu. Un client non-tehnic, care din lipsa de experienta a preferat sa inceapa lucrul la proiect inainte de a avea foarte bine rafinata ideea si creat un caiet de sarcini. O alta problema fusese faptul ca alesese sa lucreze cu freelancers, carora le lipseau abilitatile de comunicare si coordonare astfel incat atunci cand situatia a devenit mai complicata din lipsa specificatiilor detaliate, au preferat sa plece. Cand am ajuns eu, a fost putina nedumerire din partea clientului intrucat preferam sa zic NU sau NU INCA la multe dintre cerintele sale. De exemplu imi cerea sa intru direct sa dezvolt o noua functionalitate sau sa estimez, aproximativ, unele taskuri, pana la setarea unui deadline. A fost una dintre cele mai bune decizii desi clientul in prima faza nu parea deloc multumit. Am realizat ca lucrurile sunt haotice si am incercat sa fac o radiografie a proiectului si sa incep sa comunic starea in care se afla. Cu bune si cu rele. Si din pacate, mai multe rele decat bune.
Si cum sa explici unui client pe care vrei sa il ajuti ca proiectul sau nu se afla intr-o stare foarte buna si sa il ajuti apoi sa se redreseze. Va spun din experienta, ca majoritatea celor care au investit o suma frumusica intr-un proiect nu sunt dispusi, si tin cu dintii la solutia deja dezvoltata.
Pe parcursul tuturor meetingurilor ma concentram sa raman calm. Enervant de calm poate pentru ei in ideea in care uneori se agitau din dorinta gasirii unui tap ispasitor.
Concluzia cu acest exemplu este ca intr-un final am reusit sa ii explic ca in vederea redresarii lucrurilor e important sa fac o amputare, si sa refacem anumite segmente de proiect. Ceea ce pentru el se traducea in: mai multi bani investiti si un deadline prelungit.
Intr-un final insa, am primit si premiul. Clientul recunoaste ca desi lucrase cu foarte multe persoane foarte tehnice, nu reusise cu nimeni sa comunice la nivelul la care sa identifice probleme si sa i se explice non-tehnic situatia reala in vederea luarii unor decizii.
Intre tehnic si non tehnic, exista mereu nevoia unui middle man. A unei persoane care poate sa aduca claritate intr-un proiect. Cineva care sa inteleaga aspectele tehnice si sa poata comunica si aspectele non-tehnice.