Întâlnesc zilnic oameni care spun că sunt nemulțumiți de relația cu partenerul de viață, de semenii lor.
Când ne gândim câte așteptări avem, nici nu e de mirare.
Fie le ridicăm pe un piedestal și atunci ridicăm automat și nivelul așteptărilor noastre, iar de cele mai multe ori nu vor reuși să le atingă => dezamăgire. Fie îi compătimim/desconsiderăm și astfel coborâm nivelul așteptărilor transmițându-le neintenționat acest lucru prin gesturi și vorbe => dezamăgire.
O facem aproape cu toate pesoanele din jurul nostru, începând cu partenerul de viață, copiii noștrii, părinții noștrii, colaboratorii noștrii. O facem acasă, la birou, pe stradă, în cercul de prieteni.
Dacă am alege să ne oprim pentru câteva momente, să conștientizăm ce facem și să ne eliberăm de orice așteptare, de nevoia de a avea pe cineva care să ne completeze, poate nu am mai fi atât de nemulțumiți.
Suntem în pragul sărbătorilor și după tradiție transmitem și primim urări de pretutindeni. Îți umple inima de bucurie când știi că cineva s-a gândit la tine și ți-a trimis un mesaj, sub orice formă. E normal și natural; omul are nevoie de afecțiune și dragoste pentru a evolua și nimeni nu ar trebui privat de asta.
Dar mai facem un lucru, din păcate. Poate nu toți, dar o bună parte. Ajungem să fim dezamăgiți iarăși dacă cineva drag nouă, apropiat, uită să ne trasmită o urare, sau să ne raspundă la urarea noastră.
Forma sub care o facem diferă:
- „Nici măcar un SMS nu a fost în stare să trimită…”
- „Nici măcar o felicitare nu a trimis…”
- „Nici măcar o ciocolată nu a luat…”
- „Nici măcar un telefon să nu dea…”
- …
Fiecare are modalitatea lui de a lega bunăstarea și fericirea lui de altcineva. Dacă nu este contagios, este cu siguranță deosebit de dăunător.
„A avea nevoie de cineva este cel mai rapid mod de a omorî o relație.
Cel mai mare dar pe care-l puteți da cuiva este forța și tăria de a nu avea nevoie de voi, de a nu avea nevoie de voi în nici o privință.” – Neale Donald Walsh: Conversatii cu Dumnezeu Vol II
Urarea mea de sărbători către voi, este să fiți mai buni, mai blânzi și mai răbdători cu voi înșivă și cu cei apropiați.
Crăciun Fericit și un an nou plin de satisfacții și bucurii.
P.S. Aș fi ipocrit să nu recunosc că uneori și eu mai gândesc aceste lucruri, dar am învățat să mă regăsesc, să înțeleg că nu în urarea de sărbători ține relația mea cu o anumită persoană și să restabilesc echilibrul interior si exterior.
Un articol bun. Cred ca ar trebui sa extinzi temele de discutie din acest domeniu.